Modul de joc cu armonicele la fluier:
O altă modalitate de a înţelege succesiunea de sunete pe care le poate scoate fluierul, este cu ajutorul harmonicelor. Trebuie să ne dăm seama, că sunetul prins la un fluier se poate schimba după legea armonicelor, octavă, cvintă, qvartă. Aşa putem explica sunetele,care apar după octava de sus. Astfel putem înţelege mai bine tabulatura şi şi să şi înbogăţim modul de gîndire în cursul jocului, şi a interpretării stilistice. de exemplu, dacă prindem do, arminicele se succedă astfel: do, sol, do, b-mi. etc pînî fizic este posibil. La fel din re : re, re, la, re, fa. mergînd mai departe liniile armonicelor se opreşte repede, la prima qvintă, pentru că fluierul nu are posibilităţi fizice. Dacă in teorie poate exista sunetul, unele deja nu sunt folosite în jocul rapsozilor. Cu cat este mai mic fluierul, cu atat armonicele sunt greu de găsit. Totuşi trebuie să ne concentrăm la ele, pentru că asta explică cele două modalităţi de joc uzuale: jocul pe schimb de octavă -si cel cu schimb de cvintă. totodată asta dă explicaţie la folosirea unor instrumente înrudite: cavalul, tilinca precum şi la tulnic.
Cele două modalităţi de joc:
Am denumit ca modalitate de joc modul cum rapsozii pun în practică posibilităţile de interpretare cu ajutorul armonicelor. Aceast dă naştere la stiluri specifice ale interpreţilor, fiecare interpret are stilul propriu de a succede sunetele în cadrul melodiei. După cum am observat, logica interpreţilor se poate împărţi în urmţtoarele două moduri exploatînd armonicele:
1 Cu schimbarea octavei
După modelul schimbării octavei, în prima octavă, se poate schimba şi a doua-treia octavă, în care re-ul şi do-ul folosim la fel, dar este forţa a 4a de suflare. totodată B-si este conform octavei a doua, cu un deget 5. Se poate ca interpreţii acestui mod să folosească astfel B si şi la prima octavă, există însă riscul de a fi supraintonat.
1st octave
C/ do 1-6
D/ re 2-6
E/ mi 🙂 3-6
F/ fa 4-6
G/ sol 5,6
A/ la 6
bB/ b.si 4,5
H/si empty
2nd octave
C/ do 1-5
D/ re 2-6
E/ mi 🙂 3-6
F/ fa 4-6
G/ sol 5,6
A/ la 6
bB/ b.si 5
C/ do 4,5
La a 4-a fort1ă de suflare apare și a treia octavă, din care primele două note trebuie să sune la aceste fluiere
Stilul din valea Ghimeșului este reprezentativă acestui mod de abordare
Hodorog Andras cântă o Sârbă pentru a fi ușor de învățat
2 Schimbarea de cvintă.
Mulţi bătrani folosesc această technică. care s mişcî in a treia octacă, ca cvinta sunetelor din octava 2. Astfel sunetele re, mi, fa, sol, la, vor deveni în forţa a treia la, si, do, re, mi. Fluierul astfel folosit va primi o nuanţă de ton specifică, devine un elemnt stilistic important, trebuie tratat cu seriozitate.
2nd octave
C/ do 1-5
D/ re 2-6
E/ mi 🙂 3-6
F/ fa 4-6
G/ sol 5,6
A/ la 6
bB/ b.si 5
C/ do 4,5
Kvintátfuvás Quint-blowing
G/ sol 1-6
A/ la 2-6
H/ si 3-6
C/ do 4-6
D/ re 5,6
E/ mi 6
Moldovenii pe cvintă
Trei elemente stilistice de bază:
Următoarele trei elemente stilistice sunt uzuale la rapsozi de stil vechi, indiferent de dialectul muzical pe care o interpretează. Pe celalalte elemente le vom cunoaşte, în cadrul dialectelor, pe care le tratăm. Le recomand chiar pentru începători.
Acoperirea vrenii
Este o altă partcularitate , datorită faptului, că vreana este construită in partea de jos, spre gură, a creat o altă particularitate de suflare. se foloseşte buza de jos, acoperind curmătura de vreană, cea de înaintea limbii de tăiere a aerului, ţi o suprapui cu mult şimţ astfel, încît sa simţi aerul care circulă, dar sa nu se înfunde de tot. Astfel se naşte un sunet mai amplu, mai cu forţă, altfel decât cel clasic, care este adevăratul sunet al fluierului ciobănesc. Cu puţină experienţă se poate reuşi să sune două octave deodată. Funcţia acestuia este nu numai frumuseţea ci şi eficienţa sunetului tare, pentru că bătrînii au căntat pentru satul dansator, care chihuiau, tropăiau, şi fluierul trebuia să sune cat de tare se poate.
Tinerii rapsozi, care ascultă mult radiourire, infectaţi de sunetele de tip clasic, s-ar putea să renunţe la acest stil, bătrînii însă, cei care au trăit „vremurile bune ” ale satului, le poartă cu unanimitate, indiferent de dialect. în plus pe vremuri în Epoca de Aur pe scenele tip Cântarea Romaniei, a fost eliminat acest stil de către oficiali.
technica limbii
Pornind din technica clasica, de referinţă, unde limba joacă după combinaţiile de litere tu-tu-tu , noi căutăm o diferenţiere mult mai fină, şi mai capabilă de viteză. Dacă pronunţăm tu-ru lu sau tu-ru-du observăm, că dintr-o mizcare circulară a limbii, am întrerupt de 3 ori sunetul. Ca urmare se pot distinge de 3 ori mai multe sunete nelegate, deşi puţin mai fin, însă avînd propriul caracter.
Gîjîitul:
încazul unor cântăreţi bătrîni apre un sunet din laringe, adînc şi discret, fără a domina linia melodică a fluierului, care îmbogăţeşte cu multe armonice sunetul propriu zis. Apare în toate dialectele, mai ales la bătrîni.
Alte Particularități
Terca neutră:
Fluierul ciobănesc are o scală specifică, noi o tratăm ca majoră, in realitate terţa este cu 2 come mai jos decat terţa mare clasică. Asta numim terţă neutră, pentru că se situează intre cea mare ţi mică. La fel se întîmpla la multe fluiere, ţi cu gradul 7. Modul de joc se schimbă după dialecte, cat şi după cerinţele melodiei, se poate ajuta cu stil specific de intonare sau se lasă să se nască acest sunet specific. În rândul muzicienilor de jazz, aceste sunet sunt numite sunete blues, muzica orientală tratează ca sunt sfertic, muzicienii clasici europeni o numesc fals, dar eu nu folosesc termenul, pentru că consider neprofesional.
Unele modele vechi au septima la fel neutră, singurul stil, din Ghimeș, pentatonia pe treapta V nu tolerează aceasta,
Do-ul primei octave
Nu este recomandat să foloseşti Do-ul de jos, pentru că este subintonat (dincauza încheieturii de jos). sunt şi situaţii de excepţie. Do ul următor, al octavei a doua este recomandată cu degetul de sus deschis, din cauzţ, că diferenţiează mai bine octava de cvintă, dar nici asta nu este generală, unii o folosesc încis. Şi mai avem o tercă care este oarecum ciudată, mai ales pentru muzicanţi. Este o terţă microtonală, pe care î-l descriu mai ope larg, pentru că este o particularitate foarte importantă a Fluierului ciobănesc. Dacă însă nu eşti muzician, neglijează-l şi suflă fără probleme.